miercuri, 6 iunie 2018

Murisem si nu stiam

Era frig. Vântul bătea dinspre vest şi vedeam fulgii albi cum se scurgeau pe fundalul gri a zăpezii călcate în picioare de către nimeni. Zic asta, pentru că mă simţeam singură.
M-am uitat la mine, în jos. Aveam o bluză portocalie şi o fustă de un albastru deschis. În picioare nu purtam nimic. Frigul îl simţeam prin respiraţie, iar corpul meu era fierbinte.

Am înaintat încă câţiva paşi şi un sunet strident m-a făcut să întorc capul. Dinspre est, o mulţime de oameni plângeau. În capătul alaiului stătea preotul cu o cruce mare în mână, iar în spatele lui, eram eu. Când mi-am văzut fotografia pusă într-o ramă imensă, am căzut în genunchi şi am început să plâng.


Să continui?


Aș încerca să scriu o carte să o postez într-o librărie online ca apoi să o pot comercializa pe o librărie 4fun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu